De Dragobete, românii sărbătoresc dragostea, conform credinței tradițonale românești.
Contrar credinței populare cum că au făcut nunta și au trait fericiți până la adânci bătrâneți, cuplul se lovește de realitatea vieții în doi, de crize și dificultăți pentru care nu a fost pregătit. Modul de gestionare sau nu a acestora șine de dezvoltarea personală a fiecărui partener în parte, de propria istorie afectivă precoce cu părinții.
Bărbați și femei deopotrivă, confundă iubirea și pasiunea între care există diferențe fundamentale. Iubirea este cea care se dezvoltă, sau nu, pe masură ce îl cunoaștem pe celălat, se bazează pe admirație, prietenie, este stabilă în timp, iar pasiunea este o atractie irezistibilă, compusă din senzații intense, incontrolabile, iraționale și nerealiste.
Nimic nu este câștigat definitiv în relația dintre cei doi, iar simpla conștientizare a iubirii și buna credință nu sunt suficiente pentru ca relația să dureze. Cuplul în sine, la fel ca și banii nu-ți asigură fericirea, în cuplu ne confruntăm cu celalalt, depășim etapa copilăriei și ne maturizăm.
Pentru a putea gestiona sănătos diversele situații din viata de cuplu, este important să fim conștienți de condiționările educative și sociale, adică credințele de genul:
„Iubire rimează cu totdeauna.”
„Căsătoria este un angajament pe viața.”
„E mai bine să rămâi în relație, decât să fii singur”
„Rămân cu el/ ea pt copii.”
și să le înlocuim cu unele mai realiste și mai mature.
„Hai să mergem la consiliere psihologică sa ne clarificăm.”
„Aleg ce este bun pentru mine, o relație în care să mă simt respectat și iubit.”
Chiar dacă dragostea dă naștere unei relații, ea singură nu este suficientă pentru a o face să dureze.
Cucerirea și recucerirea persoanei dragi este un proces ce se construiește zilnic, e important să știi ce îl captivează și ce îl rănește pe cel de lângă tine, să pui dragostea ta în viața cotidiană, în gesturi, cuvinte și fapte.
